Ce ne mai place noua, romanilor, imbulzeala si statul la coada! Si mai ales daca la capatul ei ne asteapta ceva gratis! Nici ca mai conteaza oamenii care se prabusesc lesinati in jur ori chinurile la care iti supui organismul.
Romanii se inghesuie la ghisee pentru a-si plati facturile, pentru a obtine viza pe carnetul de somer, pentru o sticla de ulei cu 50 de bani mai ieftina decat la ABC-ul de pe colt, pentru a-si da rablele la Remat, pentru a fi primii care cumpara dintr-un magazin recent inaugurat, pensionarii, pentru a pune mana pe un bilet de tratament, pentru trei sarmale si o lingura de fasole oferite de Ziua Nationala, pentru ajutoarele sociale, pentru a atinge moastele vreunui sfant… Iar enumerarea poate continua fara prea mari probleme, pentru ca statul la coada pare sa fi devenit un sport national.
Gestul poate fi pus, la prima vedere, pe seama disperarii ce a cuprins populatia patriei, a saraciei care il determina pe omul de rand sa piarda o zi din viata doar pentru a face o economie de cativa banuti la bugetul propriu. Din exterior, aratam ca un stat din lumea a treia. La o analiza la rece, radacinile problemei sunt mai variate. Romanul nu sta la coada neaparat de nevoie. Ca o reminiscenta a comunismului, spiritul de turma il conduce in foarte multe din actiunile la care ia parte.
Ce se da? – era intrebarea ce s-a auzit ca un refren zeci de ani, intr-o perioada in care painea si apa calda erau rationalizate, iar portocalele, un vis frumos. Lucrurile s-au schimbat de atunci, rafturile sunt arhipline, iar cei care stau la coada o fac doar pentru ca si vecinul face acelasi lucru. Surprinzator, se simt si confortabil, ca doar ce moment mai bun sa afli cu cine se culca vecina de la patru, ce-a mai facut Popeasca de la scara II ori cati bani a facut Ionescu la capsuni.
Inaugurarea supermarketurilor este unul dintre cele mai elocvente exemple vizavi de aceasta trista realitate. Si la nivel local, fiecare astfel de eveniment a fost marcat de imbulzeala cumparatorilor. Lumea, adunata la locul faptei cu ore inaintea deschiderii, a smuls orice a gasit pe rafturi, indiferent daca aveau nevoie ori ba de produsele in cauza. Ca vorbim despre borcane cu bulion, tigai ori scaune.
Moastele reprezinta un alt prilej pentru multime sa se calce in picioare. Oameni in toata firea, batrani ce abia isi mai duc anii in spinare petrec ore in sir in ger, ploaie, vant ori canicula pentru a atinge presupusele ramasite sfinte. Chiar daca din cauza gestului nu prea inspirat risca sa ajunga din fata moastelor, direct pe patul de spital. Ori la doi metri sub pamant.
Dar, vorba aia! E democratie si fiecare are dreptul sa faca orice vrea.